Romania Saves Itself

Mă uit la un director de spital, încrezător în sistemele administrative ce se vor debloca şi că totul va fi bine. Ce frumos!

Între timp, căci simt cum vă creşte speranţa imediat ce deschideţi televizorul, spitalele din România sunt câmp de bătălie. Medicii îşi aduc mănuşi chirurgicale de acasă, pansamente şi ace sterile. Operează pe mese chirurgicale din secolul trecut şi umblă prin secţia de primire urgenţe a spitalului cu umbrela în mâna, pentru că le plouă prin acoperiş. Aştia, va sa zică, sunt ăia care au mai rămas în ţară pentru a stinge lumina.

Cu un cinism de neimaginat, un ministru al sănătăţii (de profesie avocat) tembel se întreabă cine pe cine poate da afară. Oare o fi trecut azi pe lângă o oglindă? Pentru dobitocii din tagma asta, am un singur sfat: luaţi-vă maşinile străine, vilele si poşetuţele Vuiton şi căraţi-vă până nu vin tuturor idei ca cea primită de mine pe mail acum cîteva minute:

“Am fost refuzati de clinica de cardiologie din Tg Mures si am fost recomandati pentru operatie in strainatate.”  Asta scrie in mesajul primit de la un prieten bun, Marius Negre, care incearca, la randu-i, sa faca bine.

Intr-o seara, acum ceva luni, Marius ne-a ajutat ca Daniel Raduta sa ajunga la Bucuresti, in clinica CMU si sa-si tina pentru prima oara fiul in brate, inainte sa faca transplantul. Am tinut multa vreme nodul ala de fericire si de recunostinta in gat, fara sa-i spun lui Marius cat de OM este.

Acum are o prietena cu un bebelus bolnavior. Inima bebelusului are o malformatie pe care nu o poate opera nimeni in Romania. A fost programat de urgenta la operatie in Italia, insa parintii lui Alexandru  nu pot face rost de 16,000 de Euro peste noapte, asa ca au nevoie de putin ajutor.

Sunt doar cateva zile ramase pentru a cumpara viata unui pitic.

Mi-as dori ca nici un roman sa nu primeasca niciodata aceste randuri din partea medicului roman care il trateaza:

Va comunicam ca in urma discutarii cazului in colectivul de chirurg, cardiolog, medici ATI din cadrul centrului nostru , pacientul este deasupra resurselor terapeutice existente in acest moment in Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant Tg. Mures.

Va sugeram sa va adresati pentru rezolvarea cazului unui centru de specialitate din strainatate

Contul in care puteti dona este deschis pe numele Alexandra Lupu (mama lui Alexandru): Ro95RZBR0000060009392745 RAIFFEISEN BANK

Mai multe despre povestea lui Alexandru, aici

Stau cu “pixu’n mana” si inca nu imi revin … am aflat de ceva timp de Mihaela, dar inca nu ma lasa neuronu’ sa “inteleg” in adevaratul sens al cuvantului ce anume i se intampla … stiu ca are leucemie … dar parca nu realizez.

Prima data cand am auzit, ce i s-a intamplat, gandul mi-a fugit la Daniel … la ce am simtit in momentul in care am auzit de el … doar ca, sentimetele pe care le-am experimentat in cele doua momente, sunt total diferite … sau ma rog…

Una e sa auzi de un caz (nu spun ca suntem indiferenti, ca donam, si ne anuntam prietenii sa doneze), dar in momentul in care ti se intampla tie (ma rog, cuiva drag din cercul de amici), datele problemei se schimba … e din ce in ce mai apasator … fiecare secunda simti ca te apasa, verifici casuta de mail, verifici conturile de socializare … faci totul, ca poate poate, se strag banii necesari pentru readucerea in normalitate!

Si e extrem de frustrant, sa stai neputincios … adica da, faci tot posibilul sa iti ajuti prietena … dar cu toate acestea nu e suficient, suma necesara inca nu e stransa … si iti e extrem de ciuda pe faptul ca, totul depinde de o suma de bani … nu ti se pare normal ca banii sa fie un obstacol in continuarea “vietii”.

Prin urmare, fac un apel la bunavointa d-voastra, sa o ajutati pe Mihaela, cum se poate, nu are importanta suma donata … pana la urma, vorba aia pic cu picur se face balta … si incet incet o sa se stranga suma necesara continuarii “normalitatii”.

Sustineti cauza pe Facebook!

Cu multumiri Dan

Cineva foarte drag mie are o prietena al carei tata e grav bolnav.   Omul este in spital cu o hemoragie digestiva si are mare nevoie de sange.

Grupa lui sanguina este AB4 negativ, dar se poate dona orice grupa sanguina si trimite fisa de donatie pe mail (ii faceti o poza) catre codruta.ghiman@gmail.com.

Am primit de la Pepsi o sponsorizare constand intr-un tricou semnat de Mutu, Marica si Lobont

si o centura purtata de Marica la filmarea spotului Pepsi football 2008

Puteti licita pentru ele in widgetul din sidebar. Licitatia se termina in data de 30 Iunie la ora 9.  Mult succes!

Update: Pentru ca acel trike, desi este facut pentru persoane cu dizabilitati, nu mi se potrivea ca dimensiuni, am fost nevoiti sa alegem alt trike. Din fericire acesta costa doar 2100 Euro.

Acum cateva zile eram in wp-admin-ul site-ului asta si ma luase cu durerea de suflet ca sta degeaba.  Am primit atunci un mesaj de la Lucian. N-am analizat nimic, n-am intrebat mare branza, am zis ca facem sa fie bine si gata.  De acum incolo, pana ma voi lamuri ce se va face cu proiectul cel mare, voi lasa site-ul asta sa se populeze cu niste cauze in care cred prietenii mei. Asa cred ca e cel mai corect fata de toata lumea si exista si credibilitatea cererii de ajutor.

Prima din aceste cauze este cea a lui Alex Tache, cel care are 19 ani si imi tot scria chestii amuzante pe Twitter. Si nici prin cap nu mi-ar fi dat ca trebuie sa reinvete sa mearga.

Sa nu va intristati cumva , ca nu e vreo poveste trista, ci una in care as vrea sa punem iara umarul, sa se adune 3000 de Euro, pentru ca Alex sa poata avea o tricicleta care sa il ajute sa isi miste picioarele. Adica asa ceva:

L-am rugat  sa scrie el povestea, imediat dupa ce l-am cunoscut , si mi-a scris textul asta:

Imi cer scuze de pe acum daca uit sa mentionez ceva, dar am memoria un pic selectiva .
Totul a inceput prin 2004. Simptome de raceala (febra,tuse) si cateva articulatii inflamate. Medicul de familie nu i-a dat de cap asa ca am ajuns la Grigore Alexandrescu “cateva zile sa facem cateva analize” cica. Am stat o luna si jumatate si tot nu m-am ales cu un diagnostic clar. Apoi am ajuns la Fundeni unde iar am facut analize si am inceput un vaccin pentru artrita juvenila, asta fiind diagnosticul pe care l-au dat ei.
Intre timp eu eram din ce in ce mai slabit, muschii se atrofiau foarte rapid. M-au trimis si la o biopsie musculara care a iesit negativa.
Pana la urma eu am ramas la pat. Au urmat cativa ani foarte dubiosi care mi s-au cam sters din memorie. Acum 2 ani am inceput cu mici progrese. Stat in fund, iesit din casa etc. Intre timp mi-au disparut si simptomele. Nu se mai inflameaza articulatiile, nu mai fac febra si asa mai departe.
Dar problema este ca in acesti ani am stat in ce pozitii ma simteam eu bine. Principala problema: statul cu genunchii indoiti. Astfel m-am ales cu 2 calusuri frumoase care nu mai permit genunchilor sa se intinda si nu pot merge. De aceea sper ca acest trike sa-mi permita sa ma deplasez facand exercitii in acelasi timp.

Ne-am organizat putin, sa adunam repede banutii pentru tricicleta asta si sa-i facem omului o bucurie. Gasiti AICI planul de campanie si va rog sa ne dati sugestii. Urcam si codurile pentru bannere. Ideea e ca aceasta tricicleta sa fie doar inceputul pentru Alex, urmand continuarea:  un job fain pentru Alex, recuperare totala, reluarea studiilor.

Incepem insa cu inceputul. Daca vreti sa-l invatam pe Alex sa mearga, aici puteti dona pentru el:

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Tache Alexandru
CNP: 1911023450061

Azi am citit deja vreo trei articole legate de legi si ministri si competenta lor.  Daca e vreo mirare pentru cineva (ceea ce nu cred!), aflati ca avem o groaza de treaba pana la a considera Romania “un picior de plai” si “un colt de rai”.

Eu cred ca nimeni n-are dreptul sa faca gura daca nu e in stare sa vina cu o alternativa mai buna la situatia deja existenta. Deci, declaram deschis sezonul la zanarit.

Aveti idei sa ne fie mai bine? Bun asa! Aici facem colectie.

Eu nu mai vreau sa vad asa ceva in maxim 2 ani de acum incolo:

Azi imi mai venisera niste idei crete: cum ar fi sa ne apucam sa recrutam presedinte si Guvern pentru Romania? E un job, nu? Sigur facem rost de fisa postului. Am fi primul stat cu adevarat capitalist, care isi angajeaza pe bune un presedinte.

Mi-ar placea ca peste putin timp sa avem cea mai faina clinica de transplant hemato din estul Europei. Asa vor intra banii la noi, nu la clinicile din strainatate. N-ar fi fain sa vina altii sa se trateze la Bucuresti, pentru ca cei mai buni medici si aparatura cea mai performanta se afla aici?  Nu e imposibil deloc. Noi la asta crosetam!

Va invitam sa ne scrieti pe romaniasavesitself@gmail.com daca vreti sa faceti parte din acest proiect.

Diana

Imi vine si mie sa strig de ceva zile. Mi-a inghetat strigatul in creier si ustura de acolo.

Am zis ca nu plang si nu ma uit in sus manioasa.  Le-am facut pe amandoua, cu dobanda.

Macar de mi-ar fi facut si mie Sarbul onoarea de a ma numi “idioata”, asa cum zicea Nebuloasa ca avea obiceiul sa le mangaie pe ele atunci cand isi pierdeau curajul.  Ma enerveaza ca n-am apucat sa-l tin de mana si sa-i zic Multumesc in fata macar o data. Ma enerveaza ca ultima noastra conversatie a fost tot la telefon. Intr-o noapte, cand am sunat-o pe Ramona, (pentru ca eram in direct la Lynx) , si am intrebat-o daca e ok sa-l sunam pe Mile la Belgrad, mi-am dat seama ca as fi vrut sa traiesc o viata in preajma lor.

La miezul noptii, Mile a raspuns la telefon, de la Belgrad, sa povesteasca cum imi  ajuta mie prietenul.

Stau acum si ma gandesc la sarbii care i-au cantat, la plecare, cantece de primavara. Stiam si eu Plavi Safiru. Tot am senzatia ca in cantecul asta cineva imi zice “haide”…pacat ca nu inteleg chiar tot…

Imi tot vine in minte imaginea cu prietenii adunati in jurul mesei, sa si-l aminteasca pe Mile cu bunatatea  lui imensa. Imi scria Mordechai intr-un mesaj ca “nu suntem toti oameni de zapada, dar nici oameni de cacat n-om fi“. Am auzit, Sarbule, ce ne-ai zis. Raspundem la provocare, uite…Sa vezi ce ti-om povesti noi lucruri bune, Sarbule, sa fii mandru de noi, ca nu ne-ai atins degeaba…

Mordechai striga astazi pentru Radu. L-au auzit deja prietenii. Facem cor.

Aia de ne mai cititi si ati inteles de ce noi mai putem, dati va rog o sansa lui Radu sa poata sa citeasca povesti despre oameni de zapada.

Diana

PS: Il stiti pe Crivat. Daca n-aveti Crivat, va sfatuiesc sa nu incercati sa va cumparati, ca n-aveti de unde. E cam unic.

Mi-a tradus Plavi Safir si mi l-a dat pe messenger.  Poftiti de ascultati si intelegeti.

Unde ai plecat cu ochii tai tristi
Si al cui nume iti dezmiarda buzele
Spune-mi cine iti mototoleste asternuturi
Si cine are cheile aurite de la odaile tale tainice

Lasa-ma sa te petrec, oriunde ai fi plecat
Fericit e cel cu care ti-ai impartit noptile
Lasa-ma sa te petrec si sa-ti fiu umbra
Ca sa nu fii singura singura
Cand pe ape vei pasi

Haide,
Albastrul meu safir, haide
Dorinta si neliniste
Haide
Si ramai aici

Bat vanturile prin usile oamenilor
Pe acolo am trecut si noi, odata, demult
Spune-mi cine iti mototoleste asternutul
Si cine are cheile aurite de la odaile tale tainice
Lasa-ma sa te petrec, oriunde ai fi plecat
Fericit e cel cu care ti-ai impartit noptile
Lasa-ma sa te petrec si sa-ti fiu umbra
Ca sa nu fii singura singura
Cand pe ape vei pasi

Cuvintele lui Nelson Mandela.  In contextul in care noua ne scad standardele de educatie in sistem!

Permiteti sa intreb: ce-i ala un sistem? Nu era chestia aia compusa din mai multe bucatele,  care FUNCTIONAND, creeaza un angrenaj eficient? Tare am senzatia ca la noi nu se poate vorbi despre sistem, ci eventual despre rotite si butoane defecte.

In discutiile mele cu Monica Munteanu (si a trecut aproape un an de cand am vorbit noi prima oara) am ajuns la o concluzie pe care am soptit-o trist amandoua: Romania nu are societate civila.  Nu exista un contra-sistem la sistemul disfunctional de care ne tot plangem.

Si daca ma mai gandesc putin, lamentarile noastre ca natie, care sunt un fel de ventuze la piciorul de lemn, nu nasc prea multe solutii. Nu o data am fost trimisa “sa mai trag un loz” cand am prezentat o jalba in varf de protap. Pe buna dreptate! Jalbele nu se prezinta fara solutii, pentru ca rotitele sistemului (deja ma enerveaza cuvantul!)  nu au fost unse in alte tari, sa inteleaga cum se invarte  roata.

Si am aflat de  Twestival – un festival international – o idee faina ce uneste utilizatorii de Twitter de aiurea pentru a pune osul la ceea ce e social din Social Media.

Azi, 25 martie 2010 de la ora 20:00 la Orange Concept Store avem Twestival Bucuresti 2010.

Evenimentul e organizat in sprijinul Concern Worldwide, organizatia promovata la aceasta editie a Twestivalului, sub sloganul “Social Media for Social Good”.

Mi s-a facut onoarea de a fi invitata sa vorbesc despre Romania Saves Itself si despre “zani si zane”.

Daca tot apuc sa povestesc mai pe larg in ce s-a transformat campania pentru #draduta, m-am gandit ca e momentul sa-i dam kickstart-ul oficial, la propriu, folosind primul dar pe care l-am primit cu ocazia #fotbaltweetmeet2.

Da, Pandutzu si CezarV ne-au oferit cel mai pretios lucru de la #fotbaltweetmeet2, mingea pe care au semnat toti twitteristii care au jucat in campionat.

Ne vedem in cateva ore, asadar, la Twestival Bucuresti 2010.

Diana

Voi posta, mai jos, continutul unui mail pe care l-am trimis pe grupul de sustinere pentru Daniel Raduta. Nu prea mai am multe de spus inafara de asta: suntem singurii care ne putem ajuta!

Stiu ca multi dintre voi ati auzit in campania pentru Daniel numele lui Mile Carpenisan.
Mile e omul care a organizat, alaturi de prieteni,TEAMisoara pentru Daniel Raduta.

Daca va intrebati de ce a inghetat acel post la el pe blog…e pentru ca Mile chiar nu a mai scris de atunci. Nici nu l-am vazut la Timisoara, pentru ca in noaptea aia se simtea rau, de la o toxi-infectie alimentara.

Azi ne-a lovit o bomba pe care, cu toate razboaiele din care a dat Mile stiri, nu o puteam anticipa.

Mile e in coma, la Spitalul Judetean din Timisoara, se zbate intre viata si moarte: http://www.jurnalul.ro/stire-observator/pentru-mile-carpenisan-539123.html

Mile ne-a donat casca lui de razboi pentru Daniel Raduta. Si a facut mult mai multe. A scris despre viteza sangelui lui….de care acum are atata nevoie:http://milecarpenisan.ro/2010/02/viteza-sangelui-nostru-2/

Va rog, in numele tuturor celor care au luptat si pentru Daniel, sa donati sange pentru Mile Carpenisan, la orice centru de colectare din tara: http://www.doneazasange.ro/centre_transfuzie.html

Nu conteaza ce grupa de sange aveti. Nu conteaza de unde sunteti. Conteaza doar aceste conditii, de indeplinit: http://www.beanangel.ro/Doneaza/proiectul.htm

Va puteti inscrie in fisierul de donatori, aici: https://spreadsheets.google.com/ccc?key=0AhIEk_td_qBHdGJTRTNMQjBnZU5MWUc4V0c0TDZva2c&hl=en

Daca va amintiti ce spunea Daniel, nu e bine sa mearga toti donatorii deodata, ci trebuie sa ne organizam, pentru ca trombocitele sunt greu de conservat, iar Mile va avea nevoie de sange o perioada nedeterminata.

Va multumesc pentru rabdare si dragoste de viata!

Casca donata de Mile pentru Daniel se afla acum langa el, il asteapta sa deschida ochii. Haide Mile, te rugam noi, lupta tare de data asta!

Diana